Vreau să fiu voluntar!?

Publicat la: 2010/5/22 14:23:06

Mă aflam la un seminar organizat de Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe), în cadrul Proiectului finanţat de Uniunea Europeană prin programul „Creşterea rolului societăţii civile în procesul de integrare a României – PHARE 2006/019 – 147.01.02”, ca reprezentant al Fundaţiei pentru Îngrijiri Integrate din România – Rain Care, din Slatina, judeţul Olt.

Participanţi erau echipe din organizaţii neguvernamentale (10 la număr), desemnate câştigătoare în urma unei selecţii ale planurilor campaniilor de advocacy pe care intenţionau să le deruleze. Printre subiectele simpozionului s-a aflat şi „Managementul voluntarilor – noţiuni de bază”. Pentru mine subiectul a fost binevenit, pentru că eram “proaspăt” voluntar la fundaţia mai sus amintită.

În cadrul acestui modul formatorul a apelat la următorul exerciţiu:

„Fiecare dintre dumneavoastră aţi primit cinci solicitări de a ajuta voluntar nişte organizaţii sau grupuri informale:

· Un elev de liceu vine şi vă spune că face parte dintr-un grup de tineri ce doresc să înfiinţeze o asociaţie prin care să organizeze activităţi de petrecere a timpului liber pentru liceeni. Au găsit un statut de ONG pe internet şi tatăl unuia dintre ei, care este avocat, îi va ajuta cu înscrierea juridică a organizaţiei. Ar avea nevoie de o persoană ceva mai experimentată care să le spună cum să se apuce de treabă, cu cine să vorbească, ce să facă mai întâi. Doresc să se întâlnească cu dvs. săptămânal, timp de 2-3 luni, de preferinţă după-amiaza.

· Soţia/soţul vă roagă să mergeţi împreună la o activitate în week-end. O colegă de serviciu a făcut un apel pentru ca oamenii să dea o mână de ajutor la curăţarea parcului dintr-un cartier de periferie. Activitatea urmează să aibă loc sâmbătă, între orele 10 şi 12. Primăria oferă lopeţi, var, puieţi, răsaduri etc.

· Organizaţia «Inimă de copil» are nevoie de voluntari care să participe la elaborarea unui studiu referitor la respectarea drepturilor copilului în şcoli. Aţi citit anunţul pe site-ul www.stiriong.ro că ar fi nevoie de câteva persoane care să acţioneze ca operatori de interviu şi să completeze între 5-15 chestionare în localitatea de reşedinţă, cu întrebări adresate unui director de şcoală, câtorva elevi şi câtorva părinţi (ce pot fi şi colegii dvs. de serviciu).

· Organizaţia CARE din Marea Britanie – una dintre cele mai mari şi reputate organizaţii caritabile de dezvoltare internaţională din lume, care lucrează cu voluntari – recrutează voluntari pentru un stagiu de voluntariat cu durata de 6 luni (cu posibilitatea de prelungire la 12 luni) în Africa. Sunt interesaţi atât de persoane cu experienţă în munca non-profit – pentru voluntariat în domeniul coordonării de programe sociale pentru comunităţile sărace din Rwanda şi Etiopia – cât şi de persoane fără experienţă – ce vor fi implicate în programe de prevenire a răspândirii maladiei HIV-SIDA în comunităţile rurale din Uganda şi Tanzania.

· Asociaţia Pro Democraţia are nevoie de voluntari pentru observarea alegerilor parlamentare din Afganistan şi – în acest scop – asigură pentru cei interesaţi un stagiu de pregătire cu durata de 2 săptămâni în Washinton. Observatorii selectaţi vor primi, pe durata desfăşurării activităţilor, un per diem” în valoare de 125 USD şi o asigurare de viaţă.

Noi, cursanţii, a trebuit să răspundem la două întrebări:

– Care sunt opţiunile noastre?

– Care sunt motivele ce ne determină să facem o alegere sau alta?

Acest exerciţiu la care am fost angrenaţi urmărea să releve, euristic, motivaţiile ce pot determina o persoană să devină voluntar. Am apreciat „măiestria pedagogică” a instructorului care, prin jocul de rol, îndemna şi la o autoevaluare a interesului cursanţilor de a deveni voluntar. Însă, dincolo de acestea, notând răspunsurile, însumând, compilând motivaţii cu acelaşi înţeles, exprimate diferit, extinzând, formatorul a formulat concluzii referitoare la cele mai des întâlnite motivaţii, în contextul actual.

Iată care au fost concluziile acestui exerciţiu:

Interesul personal al voluntarului:

Să dai din timpul, banii şi energia ta unei organizaţii implică atât de mult voluntarul, încât este nerealist să nu considerăm munca lui ca fiind şi de interes personal, care poate lua diverse forme:

Interes direct: voluntarii se alătură organizaţiei ce activează într-un domeniu de care sunt legaţi ori afectaţi. Oamenii doresc să înlăture părţile negative din viaţa lor. Acţionând în această direcţie, au deseori sentimentul că fac asta pentru copiii sau nepoţii lor, ceea ce aduce un plus de satisfacţie. Alte persoane se alătură voluntar organizaţiei din motive sociale, cum ar fi întâlnirea cu alţi oameni cu idei şi preocupări comune, noi cunoştinţe, distracţii ori chiar un nou prieten. Sunt voluntari care se alătură organizaţiilor pentru că acestea oferă, de cele mai multe ori, ocazii să te simţi bine şi să acţionezi direct.

Putere: unii oameni devin voluntari pentru a acumula puterea ce poate veni din partea organizaţiei. Sunt oameni activi, cu o personalitate accentuată. Ocazia de a deveni purtătorul de cuvânt al organizaţiei poate fi un foarte bun motiv pentru a se alătura.

Motive morale: alţi oameni acţionează conduşi de propriile valori morale (religioase, etice, ideologice). Ei consideră că folosindu-şi timpul şi energia ca să ajute comunitatea, semenii, la împlinirea unui deziderat, este o datorie. De altfel, valorile morale sunt tot timpul complementare altor motive.

Interesul profesional:

La noi, din ce în ce mai multe persoane se alătură organizaţiilor cu speranţa unei noi cariere profesionale. Sectorul neguvernamental este din ce în ce mai preferat de cei care nu acceptă vechile mentalităţi şi structuri din sectorul de stat sau de cei care vor să-şi îmbogăţească CV-ul.

Tot ce am relatat până acum sper să conducă pe cititorul care are în intenţie să devină voluntar la găsirea propriei motivaţii şi să-şi răspundă, mai întâi, la întrebarea: DE CE vreau să devin voluntar? Nu este un dialog inutil cu propria-ţi conştiinţă. Voluntariatul, fiind, prin excelenţă, o activitate „de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială”, motivaţia va fi subsumată acţiunilor viitoare. Motivaţia persoanelor interesate de voluntariat este elementul de referinţă în identificarea şi designul posibilelor posturi ce vor fi atribuite voluntarului.

Având în vedere că, în principiu, oricine poate deveni voluntar şi îşi doreşte acest lucru, următorii paşi ar putea fi:

– studierea cadrului legislativ de bază (Legea voluntariatului, nr.195/20.04.2001, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 206 din 24/4/2001, modificată şi actualizată prin alte trei acte normative: Ordonanţa Guvernului nr.58/2002, Legea nr. 629/2002 şi Legea nr. 339/2006), pentru a vedea cum este definit voluntariatul, pe ce principii se fundamentează, ce drepturi, responsabilităţi şi obligaţii au voluntarii;

– căutarea pe internet, în Registrul naţional al asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, pentru a identifica ce ONG-uri cu personalitate juridică, fără scop patrimonial, funcţionează pe raza judeţului sau localităţii de domiciliu, la nivel naţional ori chiar internaţional;

– obţinerea de informaţii despre organizaţiile selecţionate şi contactarea celor care răspund cel mai bine motivaţiei şi pregătirii personale;

– iniţierea unui dialog cu reprezentantul organizaţiei pentru găsirea postului potrivit, în avantajul partenerilor şi încheierea contractului de voluntariat.

Ideal ar fi ca să poţi contacta centrul de voluntariat din oraşul tău, în cazul în care exista unul. Acesta te va ajuta să găseşti acea organizaţie şi activitate care ţi se potriveşte cel mai bine, te va instrui şi te va pune în legătură cu acea organizaţie.

Celor interesaţi să devină voluntari le mai pot furniza o adresă utilă pe internet: pagina www.voluntariat.ro, site susţinut de Centrul Naţional de Voluntariat Pro Vobis.

În încheiere aş dori să citez cuvintele unei colege de la acel simpozion, Laurenţia Mariana Mereuţă, care activează în cadrul Asociaţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului (AEPADO) – Bucureşti. Am apreciat şi reţinut concluzia ei la acel exerciţiu, mai ales că, după opinia mea, plasează pe primul loc convingerea emoţională: „Oamenii vin către oameni”.

Vă doresc succes în demersul de a fi voluntar!

Col. Jr. Dumitru George Staicu