DESPRE ÎNGRIJIRILE PALIATIVE

Definiţia îngrijirilor paliative

Numărul persoanelor cu insuficienţe de organ, cancer, demente, AIDS s.a. este în creştere iar nevoia de mentinere a calităţii vieţii acestor pacienţi până în ultimele momente ale vieţii este menţionată în toate documentele oficiale ale organizaţiilor internaţionale şi preocupă intens lumea medicală şi comunitară.
Mişcarea în favoarea îngrijirilor paliative începută cu aproximativ 40 de ani în urmă este în plină dezvoltare iar conceptual de îngrijiri paliative este adoptat în peste 50 de ţări printre care şi România. În 1990 Comitetul de experţi ai OMS (Organizaţia Mondiala a Sănătăţii) a stabilit o definiţie unanim acceptată şi a recomandat statelor membre introducerea îngrijirilor paliative în sistemele naţionale de sănătate :

 Îngrijirea paliativă este îngrijirea activă şi totală acordată pacienţilor a căror boală nu mai răspunde la tratamentul curativ. Controlul durerii şi al simptomelor, asistenţa psihologică, socială şi spirituală sunt esenţiale. Îngrijirile paliative se pot începe şi mai devreme în cursul evoluţiei bolii, de ex. în timpul tratamentului antineoplazic.

Îngrijirile paliative subliniază importanţa vieţii şi priveşte moartea ca pe un proces normal; nici nu grăbeşte moartea şi nici nu încearcă să o amâne. Nu face altceva decât să păstreze şi să îmbunătăţească calitatea vieţii până în ultima clipă.

Faza paliativă a acordării îngrijirilor medicale poate dura de la câţiva ani la câteva luni sau zile şi începe din momentul în care o afecţiune ameninţătoare de viaţă nu mai reacţionează la tratamentul curativ. Ultima sa perioadă o constituie îngirjirile terminale când devin evidente semnele prevestitoare ale decesului. După survenirea decesului , familia sau cei apropiaţi pacientului intră în perioada de doliu şi în funcţie de situaţie poate fi necesară menţinerea comunicării şi consilierea acestora.

De către cine se acordă acest tip de îngrijire

Modul de acordare al îngrijirilor paliative diferă de la o ţară la alta şi este în strânsă legătură cu mentalităţile şi cultura poporului respectiv. Specificul poporului nostru este de a-şi îngriji suferinţa incurabilă şi de a muri acasă, iar sistemul de instituţionalizare în perioada de sfârşit a vieţii nu este foarte agreat.

Principiul universalităţii accesului la prestaţii şi servicii şi principiul dreptului la o calitate cât mai bună a vieţii până în momentul decesului şi la păstrarea demnităţii vieţii în faţa suferinţei au determinat implementarea serviciilor de îngrijiri paliative la domiciliu acordate în cadrul echipelor multidisciplinare mobile. O echipă este formată din medici de diferite specialităţi, asistente medicale, paramedici, psihologi, asistenţi sociali, lucrător spiritual/preot, voluntari.

Locul unde se acordă îngrijirile paliative

Îngrijirea paliativă se acordă de către personal specializat în :

  • Unitate cu paturi:
    – tip „hospice”
    – secţie de paliaţie cu paturi în cadrul unui spital sau paturi de paliaţie în cadrul unei secţii de spital
    – instituţii de îngrijire cu paturi (cămine de bătrâni/centre de asistenţă)
  • Ambulatoriu
    – cabinet de specialitate din policlinici sau centre de diagnostic sau tratament
    – cabinete de medicina familiei
    – domiciliul pacientului
    – centre de zi

Unde se pot obţine informaţii despre acest tip de îngrijire?

Medicul curant

Organizaţiile de ingrijiri la domicliu

Hospice-uri