- Interdisciplinarity in Palliative Care: Difficult to Implement in
Routine Practice?
Daniela Moșoiu1,2
1Universitatea Transilvania Brașov, România
2Fundația HOSPICE Casa Speranței, Brașov, România
__________________________________________________________________________________________________
Palliative care has set the high standard of impeccable
assessment and management of suffering in all four
dimensions: physical, emotional social and spiritual. To do this
one of the principles of palliative care states that an
interdisciplinary team is needed. There is a recognition that
inter and multidisciplinary teams have different characteristics
and for palliative care, interdisciplinarity is wanted.
The multidisciplinary team is composed of individuals of
several disciplines who work independently to do their
assessments and interventions. In order to maximize the care
offered to the patient, multidisciplinary teams need to have a
formal way of communicating between various professionals in
the team, like case reports or other structured way of
communication. For busy health care settings this
communication might be skipped and care for patient might be
fragmented as a result.
In contrast interdisciplinary teams integrate separate
disciplines into the consultation from assessment to diagnosis,
care plans and intervention, all done jointly with the patient and
the family members. The interaction and learning between
disciplines are, as result, encouraged. More complex
personalized and holistic care is provided for the patients and
their families and this type of work environment enables growth
of team members. For this type of teams to flourish a
collaborative non-hierarchical team work approach needs to be
put into practice with support and voice offered also to the
quitter and less experienced members of the team and with
well-defined and respectful communication within the team.
The palliative care team has to have in its composition in order
to address physical, social, psycho-emotional and spiritual
representatives of multiple disciplines: medical, nursing, social
workers, therapist, priest/ spiritual counsellor, volunteers and
many more.
For countries in central and eastern Europe where palliative
care is not well established yet, and intense work is done to
integrate it into routine health care, there might be, apart of
financial reason, many more obstacles in properly
implementing the palliative care philosophy with
interdisciplinary work being a core principle.
Split between Medical and Social Care
Throughout Europe palliative care is recognized either as a
medical specialty or a sub-specialty. This brings a recognition
in the field, but is it really encouraging cooperation between
social and medical services who, for palliative care patients,
need to closely work together?
Many countries in Eastern and central Europe have separate
ministries for social welfare and healthcare. As result
independent and sometimes divergent guidelines and policies
are issued concerning palliative care. For example, in
Romania, hospice term is used differently for the social welfare
and medical world, with different standards of accreditation of
services, that put an extra pressure on the palliative care
providers in terms of paperwork needed to show compliance.
Nursing as a self-standing discipline
Nurses’ education at university level enables them to achieve
a complex set of competencies in various field of patient care
that ideally, they should implement autonomously in the
practice. Some examples for palliative care competencies are
empathic communication, communication in challenging
situations, symptom assessment, terminal care and so on.
Countries from Eastern and Central Europe have a strong
hierarchical health care system with doctors placed on the top
of the hierarchical leader. Teams are operating more vertical
than horizontally and the competencies of nurses although
taught in medical schools are not enacted in practice. Work
routines are created in day-to-day practice where nurses serve
more like doctor assistant. When palliative enters into the
routine national health care system, this traditional way of work
might become an unacknowledged barrier for smooth
interdisciplinary work.
Consequences
In pioneering phase, models strongly adhering to palliative
care principals are developed. The integration of this models
in routine care is challenging regardless of all central regulated
mechanism like quality management system with requirements
of integrated nursing plans and intervention, psychological and
spiritual care as the main barrier is at deeply rooted
behaviours.
Vol 16 / Nr. 3 / Iulie 2023 https://www.paliatia.eu
ISSN 1844 – 7058 4 Fundația HOSPICE Casa Speranței
Interdisciplinaritatea în îngrijirea
paliativă: Dificil de implementat
în practica de rutină?
Îngrijirea paliativă a stabilit standardul înalt de evaluare și
gestionare impecabilă a suferinței în toate cele patru
dimensiuni: fizică, emoțională, socială și spirituală. Pentru a
face acest lucru, un principiu al îngrijirii paliative prevede că
este nevoie de o echipă interdisciplinară. Există o
recunoaștere a faptului că echipele inter și multidisciplinare au
caracteristici diferite, iar pentru îngrijirea paliativă se dorește
interdisciplinaritate.
Echipa multidisciplinară este compusă din persoane din mai
multe discipline care lucrează independent pentru a face
evaluările și intervențiile. Pentru a maximiza îngrijirea oferită
pacientului, echipele multidisciplinare trebuie să aibă o
modalitate formală de comunicare între diferiții profesioniști din
cadrul echipei, cum ar fi rapoartele de caz sau alte modalități
structurate de comunicare. În serviciile de sănătate supra
solicitate, această comunicare ar putea fi omisă, iar îngrijirea
pacientului ar putea fi, ca urmare, fragmentată.
În schimb, echipele interdisciplinare integrează discipline
separate în cadrul consultului, de la evaluare la diagnostic,
planuri de îngrijire și intervenție, toate acestea fiind realizate
împreună cu pacientul și membrii familiei. Interacțiunea și
învățarea între discipline este ca urmare încurajată. Se oferă
pacienților și familiilor acestora o îngrijire mai complexă,
personalizată și holistică, iar acest tip de mediu de lucru
permite creșterea profesională a membrilor echipei. Pentru ca
acest tip de echipe să prospere, trebuie pusă în practică o
abordare de lucru în echipă colaborativă și neierarhică, cu
sprijin și voce oferite și membrilor mai tăcuți și mai puțin
experimentați ai echipei, și cu o comunicare bine definită și
respectuoasă în cadrul echipei.
Echipa de îngrijiri paliative trebuie să aibă în componența sa,
pentru a aborda aspectele fizice, sociale, psiho-emoționale și
spirituale, reprezentanți ai mai multor discipline: medici,
asistenți medicali, asistenți sociali, terapeuți, preoți/consilieri
spirituali, voluntari și mulți alții.
Pentru țările din Europa Centrală și de Est, în care îngrijirea
paliativă nu are un statut bine stabilit și în care se depun
eforturi intense pentru a o integra în asistența medicală de
rutină, ar putea exista, în afară de motive financiare, mult mai
multe obstacole în punerea în aplicare în mod corespunzător
a filozofiei îngrijirii paliative, munca interdisciplinară fiind un
principiu de bază.
Separarea între asistența medicală și cea socială
În întreaga Europă, îngrijirea paliativă este recunoscută fie ca
o specialitate medicală, fie ca o sub-specialitate. Acest lucru
aduce o recunoaștere în domeniu, dar încurajează cu adevărat
cooperarea între serviciile sociale și medicale care, în cazul
pacienților cu îngrijiri paliative, trebuie să colaboreze
îndeaproape?
Multe țări din Europa Centrală și de Est au ministere separate
pentru asistența socială și pentru asistența medicală. Ca
urmare, sunt emise ghiduri și politici independente ș uneori
divergente în ceea ce privește îngrijirile paliative. De exemplu,
în România, termenul de „hospice” este utilizat în mod diferit în
cadrul asistenței sociale și al sistemului medical, cu standarde
diferite de acreditare a serviciilor, care pun în discuție un
număr mare de servicii de îngrijire paliativă.
Nursing ca disciplină de sine stătătoare
Educația asistentelor medicale la nivel universitar le permite să
obțină un set complex de competențe în diverse domenii de
îngrijire a pacienților pe care, în mod ideal, ar trebui să le pună
în aplicare în mod autonom în practică. Câteva exemple de
competențe în domeniul îngrijirii paliative sunt comunicarea
empatică, comunicarea în situații dificile, evaluarea
simptomelor, îngrijirea în fază terminală și așa mai departe.
Țările din Europa Centrală și de Est au un sistem de asistență
medicală puternic ierarhizat, medicii fiind plasați în vârful
ierarhiei. Echipele funcționează mai mult pe verticală decât pe
orizontală, iar competențele asistentelor medicale, deși
învățate în facultate, nu sunt puse în practică. Rutinele de lucru
create în practica de zi cu zi evidențiază faptul că asistentele
medicale servesc mai mult ca asistente ale medicilor. Atunci
când îngrijirea paliativă intră în rutina sistemului național de
asistență medicală, acest mod tradițional de lucru ar putea
deveni o barieră nerecunoscută pentru o muncă
interdisciplinară fără probleme.
Consecințe
În faza de pionierat, sunt dezvoltate modele care aderă cu
fermitate la principiile îngrijirii paliative. Integrarea acestor
modele în îngrijirea de rutină reprezintă o provocare, indiferent
de toate mecanismele reglementate la nivel central, cum ar fi
sistemul de management al calității, cu cerințe privind planurile
și intervențiile integrate de îngrijire medicală, îngrijire
psihologică și spirituală, deoarece principala barieră se află la
nivelul comportamentelor adânc înrădăcinate.
