1. Interdisciplinarity in Palliative Care: Difficult to Implement in
    Routine Practice?
    Daniela Moșoiu1,2
    1Universitatea Transilvania Brașov, România
    2Fundația HOSPICE Casa Speranței, Brașov, România
    __________________________________________________________________________________________________
    Palliative care has set the high standard of impeccable
    assessment and management of suffering in all four
    dimensions: physical, emotional social and spiritual. To do this
    one of the principles of palliative care states that an
    interdisciplinary team is needed. There is a recognition that
    inter and multidisciplinary teams have different characteristics
    and for palliative care, interdisciplinarity is wanted.
    The multidisciplinary team is composed of individuals of
    several disciplines who work independently to do their
    assessments and interventions. In order to maximize the care
    offered to the patient, multidisciplinary teams need to have a
    formal way of communicating between various professionals in
    the team, like case reports or other structured way of
    communication. For busy health care settings this
    communication might be skipped and care for patient might be
    fragmented as a result.
    In contrast interdisciplinary teams integrate separate
    disciplines into the consultation from assessment to diagnosis,
    care plans and intervention, all done jointly with the patient and
    the family members. The interaction and learning between
    disciplines are, as result, encouraged. More complex
    personalized and holistic care is provided for the patients and
    their families and this type of work environment enables growth
    of team members. For this type of teams to flourish a
    collaborative non-hierarchical team work approach needs to be
    put into practice with support and voice offered also to the
    quitter and less experienced members of the team and with
    well-defined and respectful communication within the team.
    The palliative care team has to have in its composition in order
    to address physical, social, psycho-emotional and spiritual
    representatives of multiple disciplines: medical, nursing, social
    workers, therapist, priest/ spiritual counsellor, volunteers and
    many more.
    For countries in central and eastern Europe where palliative
    care is not well established yet, and intense work is done to
    integrate it into routine health care, there might be, apart of
    financial reason, many more obstacles in properly
    implementing the palliative care philosophy with
    interdisciplinary work being a core principle.
    Split between Medical and Social Care
    Throughout Europe palliative care is recognized either as a
    medical specialty or a sub-specialty. This brings a recognition
    in the field, but is it really encouraging cooperation between
    social and medical services who, for palliative care patients,
    need to closely work together?
    Many countries in Eastern and central Europe have separate
    ministries for social welfare and healthcare. As result
    independent and sometimes divergent guidelines and policies
    are issued concerning palliative care. For example, in
    Romania, hospice term is used differently for the social welfare
    and medical world, with different standards of accreditation of
    services, that put an extra pressure on the palliative care
    providers in terms of paperwork needed to show compliance.
    Nursing as a self-standing discipline
    Nurses’ education at university level enables them to achieve
    a complex set of competencies in various field of patient care
    that ideally, they should implement autonomously in the
    practice. Some examples for palliative care competencies are
    empathic communication, communication in challenging
    situations, symptom assessment, terminal care and so on.
    Countries from Eastern and Central Europe have a strong
    hierarchical health care system with doctors placed on the top
    of the hierarchical leader. Teams are operating more vertical
    than horizontally and the competencies of nurses although
    taught in medical schools are not enacted in practice. Work
    routines are created in day-to-day practice where nurses serve
    more like doctor assistant. When palliative enters into the
    routine national health care system, this traditional way of work
    might become an unacknowledged barrier for smooth
    interdisciplinary work.
    Consequences
    In pioneering phase, models strongly adhering to palliative
    care principals are developed. The integration of this models
    in routine care is challenging regardless of all central regulated
    mechanism like quality management system with requirements
    of integrated nursing plans and intervention, psychological and
    spiritual care as the main barrier is at deeply rooted
    behaviours.
    Vol 16 / Nr. 3 / Iulie 2023 https://www.paliatia.eu
    ISSN 1844 – 7058 4 Fundația HOSPICE Casa Speranței
    Interdisciplinaritatea în îngrijirea
    paliativă: Dificil de implementat
    în practica de rutină?
    Îngrijirea paliativă a stabilit standardul înalt de evaluare și
    gestionare impecabilă a suferinței în toate cele patru
    dimensiuni: fizică, emoțională, socială și spirituală. Pentru a
    face acest lucru, un principiu al îngrijirii paliative prevede că
    este nevoie de o echipă interdisciplinară. Există o
    recunoaștere a faptului că echipele inter și multidisciplinare au
    caracteristici diferite, iar pentru îngrijirea paliativă se dorește
    interdisciplinaritate.
    Echipa multidisciplinară este compusă din persoane din mai
    multe discipline care lucrează independent pentru a face
    evaluările și intervențiile. Pentru a maximiza îngrijirea oferită
    pacientului, echipele multidisciplinare trebuie să aibă o
    modalitate formală de comunicare între diferiții profesioniști din
    cadrul echipei, cum ar fi rapoartele de caz sau alte modalități
    structurate de comunicare. În serviciile de sănătate supra
    solicitate, această comunicare ar putea fi omisă, iar îngrijirea
    pacientului ar putea fi, ca urmare, fragmentată.
    În schimb, echipele interdisciplinare integrează discipline
    separate în cadrul consultului, de la evaluare la diagnostic,
    planuri de îngrijire și intervenție, toate acestea fiind realizate
    împreună cu pacientul și membrii familiei. Interacțiunea și
    învățarea între discipline este ca urmare încurajată. Se oferă
    pacienților și familiilor acestora o îngrijire mai complexă,
    personalizată și holistică, iar acest tip de mediu de lucru
    permite creșterea profesională a membrilor echipei. Pentru ca
    acest tip de echipe să prospere, trebuie pusă în practică o
    abordare de lucru în echipă colaborativă și neierarhică, cu
    sprijin și voce oferite și membrilor mai tăcuți și mai puțin
    experimentați ai echipei, și cu o comunicare bine definită și
    respectuoasă în cadrul echipei.
    Echipa de îngrijiri paliative trebuie să aibă în componența sa,
    pentru a aborda aspectele fizice, sociale, psiho-emoționale și
    spirituale, reprezentanți ai mai multor discipline: medici,
    asistenți medicali, asistenți sociali, terapeuți, preoți/consilieri
    spirituali, voluntari și mulți alții.
    Pentru țările din Europa Centrală și de Est, în care îngrijirea
    paliativă nu are un statut bine stabilit și în care se depun
    eforturi intense pentru a o integra în asistența medicală de
    rutină, ar putea exista, în afară de motive financiare, mult mai
    multe obstacole în punerea în aplicare în mod corespunzător
    a filozofiei îngrijirii paliative, munca interdisciplinară fiind un
    principiu de bază.
    Separarea între asistența medicală și cea socială
    În întreaga Europă, îngrijirea paliativă este recunoscută fie ca
    o specialitate medicală, fie ca o sub-specialitate. Acest lucru
    aduce o recunoaștere în domeniu, dar încurajează cu adevărat
    cooperarea între serviciile sociale și medicale care, în cazul
    pacienților cu îngrijiri paliative, trebuie să colaboreze
    îndeaproape?
    Multe țări din Europa Centrală și de Est au ministere separate
    pentru asistența socială și pentru asistența medicală. Ca
    urmare, sunt emise ghiduri și politici independente ș uneori
    divergente în ceea ce privește îngrijirile paliative. De exemplu,
    în România, termenul de „hospice” este utilizat în mod diferit în
    cadrul asistenței sociale și al sistemului medical, cu standarde
    diferite de acreditare a serviciilor, care pun în discuție un
    număr mare de servicii de îngrijire paliativă.
    Nursing ca disciplină de sine stătătoare
    Educația asistentelor medicale la nivel universitar le permite să
    obțină un set complex de competențe în diverse domenii de
    îngrijire a pacienților pe care, în mod ideal, ar trebui să le pună
    în aplicare în mod autonom în practică. Câteva exemple de
    competențe în domeniul îngrijirii paliative sunt comunicarea
    empatică, comunicarea în situații dificile, evaluarea
    simptomelor, îngrijirea în fază terminală și așa mai departe.
    Țările din Europa Centrală și de Est au un sistem de asistență
    medicală puternic ierarhizat, medicii fiind plasați în vârful
    ierarhiei. Echipele funcționează mai mult pe verticală decât pe
    orizontală, iar competențele asistentelor medicale, deși
    învățate în facultate, nu sunt puse în practică. Rutinele de lucru
    create în practica de zi cu zi evidențiază faptul că asistentele
    medicale servesc mai mult ca asistente ale medicilor. Atunci
    când îngrijirea paliativă intră în rutina sistemului național de
    asistență medicală, acest mod tradițional de lucru ar putea
    deveni o barieră nerecunoscută pentru o muncă
    interdisciplinară fără probleme.
    Consecințe
    În faza de pionierat, sunt dezvoltate modele care aderă cu
    fermitate la principiile îngrijirii paliative. Integrarea acestor
    modele în îngrijirea de rutină reprezintă o provocare, indiferent
    de toate mecanismele reglementate la nivel central, cum ar fi
    sistemul de management al calității, cu cerințe privind planurile
    și intervențiile integrate de îngrijire medicală, îngrijire
    psihologică și spirituală, deoarece principala barieră se află la
    nivelul comportamentelor adânc înrădăcinate.